Masatake Fujita
Născut la 21 aprilie 1937 în localitatea Cinco (astăzi Chanachun)
Studii. Facultatea de Economie şi Politică Universitatea din Takushoku (Tokyo)
Pentru prima oară l-am cunoscut pe Masatake Fujita în România anul 1995. Am fost prezentat de Piter Bakas, 5 Dan, secretar EAF (European Aikido Federation) care a spus, de astăzi Masatake Fujita î-ţi va fi profesor şi director tehnic al Federaţia de Aikido din Moldova. Obiecţii şi sugestii nu au fost acceptate. Acesta a fost primul japonez, de un asemenea rang înalt, un japonez pe care l-am atins cu mîna, cu care puteam petrece timp destul pe tatami, nu un semizeu în care crezi că există undeva, dar o persoană în carne şi oase cu care poţi comunica. Oarecum totul părea ireal şi fantastic şi nu-mi prea venea a crede că se întîmplă cu mine.
Primul antrenament, şi am avut ocazia să-l atac. Cînd l-am apucat de braţ, am avut sentimentul că am apucat o pisica de mare imensă şi puternică. N-am simţit nici o rezistenţă, şi cîtă putere n-aş depune să-l ţin, el aluneca din mîni ca peştele. În acea clipă pentru prima dată am simţit ce înseamnă forţă. Aveam deja experienţa să cunosc un instructor japonez şi acea senzaţie cînd eşti proiectat de el, dar Fujita m-a uluit. Pe prietenul şi studentul meu de pe acea vreme Mihai Kozmea, care a venit din România să înveţe aikido, Fujita la doar 10 -15 grade de rotaţie, l-a imprimat în saltea cu aşa o putere în Irimi Nage, că cel din urmă a mai tuşit încă o săptămână resimţind impactul.
Primul antrenament, şi am avut ocazia să-l atac. Cînd l-am apucat de braţ, am avut sentimentul că am apucat o pisică de mare imensă şi puternică. N-am simţit nici o rezistenţă, şi cîtă putere n-aş depune să-l ţin, el aluneca din mîni ca peştele. În acea clipă pentru prima dată am simţit ce înseamnă forţă. Aveam deja experienţa să cunosc un instructor japonez şi acea senzaţie cînd eşti proiectat de el, dar Fujita m-a uluit. Pe prietenul şi studentul meu de pe acea vreme Mihai Kozmea, care a venit din România să înveţe aikido, Fujita la doar 10 -15 grade de rotaţie, l-a imprimat în saltea cu aşa o putere în Irimi Nage, că cel din urmă a mai tuşit încă o săptămână resimţind impactul.
Pe acelea timpuri nu am putut aprecia pe deplin, calificarea lui Masatake Fujita. Eram nebun după un aikido frumos. Christian Tissier, cu tehnica sa spectaculoasă şi rafinată era un ideal pentru miile de aikidoka din spaţiul postsovietic. Masatake Fujita, în comparaţie cu Tissier nu avea acea supleţe si eleganţă în tehnică, pe lîngă aceasta mă impunea să fac o sumedenie de exerciţii inutile (cum păreau atunci). Ei ce să faci, mari opţiuni nu prea aveam, cum n-ar fi, el este Secretarul general al Hombu Dojo 8 Dan Aikido…şi va fi profesorul la care voi susţine examenele, tehnica însă, am hotărît eu atunci, o voi lua în altă parte, motive a gîndi astfel aveam destule, fiindcă pe ecele timpuri deja eram răsfăţaţi cu instructori japonezi de rang înalt, iar pe cei europeni nici nu-i luam în considerare, excepţie făcînd, doar Tissier.
A trecut timpul, creşteau şi abilităţile mele, dar în timpul exersărilor tot mai des mă confruntam cu problema tehnicii, adică ea depindea de uke, dacă uke era bun (cadea cînd trebuie, nu opunea rezistenţă sau invers opunea anume atît cît era necesar) atunci şi tehnica mea era satisfăcătoare, în schimb dacă uke era "rău" ca prin minune, nu se mai primea, practic nimic. Explicaţii de genul – fă aşa, fiindcă dacă nu vei face cum vreau eu, vei regreta, mai mult nu mă mulţumeau. Uke este liber şi are dreptul să se comporte cum vrea. Sarcina mea este executarea tehnicei cu oricine. Mai mult de atît, care este rostul să înveţi tehnica şi s-o foloseşti doar pe un uke instruit (cel ce reacţionează corespunzător)? Am început să caut cauza, încercam să-mi dau seama de ce lucrurile stau astfel, priveam cum rezolvă aceleaşi situaţii alţi instructori Aikido, şi tot aşa stînd şi analizînd am ajuns la concluzia, că de fapt această problemă majoritatea nici nu o rezolvă, mai mult de atăt, învaţă uke să reacţioneze în aşa fel, ca în final să le fie comod să lucreze cu el. Rezultatul acestei atitudini poate fi doar una – noi de fapt pregătim un robot care activează conform programului. După zece ani de proiectare continua, noi putem arăta minuni ale tehnicii cu ajutorul robotului nostru, dar ferească dumnezeu să primim ca uke un alt robot, cu o altă programă şi atunci toată tehnica noastă incomparabilă se transformă în mizerie. Nu vroiam să mă acup cu un astfel de aikido, doar atunci am putut aprecia la justa valoare ce înseamnă – Masatake Fujita.
Moscova, începutul anilor nouăzeci, prima vizita a lui Kristian Tissier. Boulevardul Tsvetnoy. Kristian Tissier (greutatea cu hakama 60kg) a hotărît să-i facă irimi nage la proiectare înaltă lui Nikolai Yegorov (greutate în slipi aproape 100kg). Nikolai Egorov, nu prea iubea să cadă, şi în acea zi cu atît mai mult... Dar el a căzut (din respect) pe piciorul lui Kristian Tissier…Timpul rămas al seminarului Kristian Tissier în seiza nu a mai putut sta…
Tehnica lui Fujita este alta. Nu e la fel de spectaculoasă ca la unii, însă indiferent de comportamentul Uke-ului, ea este întotdeauna identică şi reală. Masatake Fujita, nimănui nu spune cum să ţină şi cum să se comporte. El pur şi simplu face ce trebuie făcut, şi nu-i pasă cine şi cum îl ţine, începător sau maestru, greu sau uşor, înalt sau scund. Aikido-ul său nu este frumos, el este eficace. Efectiv în orice condiţii şi împrejurări. Am avut nevoie de ani ca să înţeleg şi să apreciez acest lucru.
Vorbind despre Fujita Sensei, nu pot să nu menţionez ce fel de om şi maestru este. Omul, cu care ai putea sta la o masă (sau pe podea) şi comunică ore în şir, maestrul care în ciuda prăpastiei între mine şi dânsul, mi-a trimis o scrisoare de felicitări la Crăciun, care mi-a dat cucori de hârtie pentru noroc, făcute de soţia sa şi pe care le păstrăz cu dragoste de peste 15 ani. Este un om foarte simplu, niciodată nu s-a comportat ca o divinitate care a păşit din ceruri şi trebuie să-i fii recunoscător că te-a privit sau a vorbit cu tine.
Există oameni care spun că profesorul lor este un maestru foarte mare şi respectat. Profesor, pe care l-au văzut la o distanţă de cincizeci de metri de cinci ori în viaţa, la care nu au fost niciodată Uke, care niciodată nu l-a corectat personal şi nu ia arătat cum se execută corect tehnica. Posibil, eu pot spune că profesor mi-a fost însuşi Iisus Hristos şi probabil acest lucru va suna foarte impunător. Dar oare ştie Iisus Hristos, că are un astfel de elev însemnat ca mine? Sunt foarte fericit că soarta mi-a dat posibilitatea să-l cunosc pe Masatake Fujita, şi sunt mândru să spun că, Maestrul de Aikido Shihan Masatake Fujita, este profesorul meu, prietenul meu şi nu în ultimul rind – un Om minunat.
Autor I.Zakharevich
Traducere M.Manoli
